sursa foto

In 1975 doi baieti de la Kodak au inceput sa lucreze la o inventie – camera digitala. Pana cand digitalizarea fotografiei a luat amploare, au continuat sa vanda camere compacte si, mai ales, ceva fara de care aceste camere nu aveau cum sa functioneze – film fotografic.
In 1976 90% din filmele fotografice vandute in SUA erau Kodak, deci va dati seama cam ce insemna compania la momentul respectiv. In 1977 compania, prin cei doi inventatori, au depus documentatia pentru brevetarea camerei digitale, brevet pe care l-au obtinut in 1978. A fost inceputul sfarsitului.

Desi de atunci pana in zilele noastre au adus foarte multe inovatii in industria fotografica, odata cu decizia incetarii vanzarii camerelor cu film in 2004, a inceput declinul. Evident, decizia a fost impusa de piata, nu mai cumpara nimeni camere cu film in conditiile in care camerele digitale deveneau din ce in ce mai accesibile. In 2005 au venit cu prima camera digitala din lume cu wi-fi, care era capabila sa trimita pozele pe email. In 2006 au produs cea mai mica camera digitala cu zoom optic 10x. Degeaba. In 2009 a inceput sa aibe pierderi mari si sa concedieze angajati. Acum este in faliment.

O astfel de istorie te face sa te intrebi daca nu cumva falimentul a fost provocat din interior, daca nu cumva au fost oameni din conducerea companiei care au fost platiti de concurenta ani de zile, sistematic, pentru a se ajunge la acest rezultat.

Este interesant ca in 2010, in acelasi an in care Kodak a fost scoasa din indexul Standard & Poor’s, o companie care e recunoscuta pentru lupta care o duce pentru brevete, nu numai pentru protejarea celor pe care le detin, ci si pentru cumpararea altora, a revendicat doua dintre brevetele Kodak, spunad ca sunt ale sale. Este vorba de Apple. De-altfel cererea i-a fost respinsa in 2011.

Inca mai am un aparat (pentru cei mai tineri, asa se numea atunci, aparat, camera era numai video) Kodak pe film, nu foarte vechi, de prin anii ’90, am si multe fotografii facute cu acesta in perioada respectiva. Impreuna cu fotografiile care reprezinta amintiri, voi mai pastra o amintire, aparatul de fotografiat Kodak.

Ma uit la cate o fata d’asta si ma intreb ce atitudine ia cand ajunge seara acasa si o ia partenerul de par ca sa se joace cu ea de-a animalul cu doua spinari. Asta in cazul in care are un partener care vrea sa se joace cu ea. Nu cred ca are, eventual o mai conecteaza la aparate seful ei, ca rasplata pentru audienta adusa de tipetele ei din emisiune.

Va irositi fetelor. Duceti-va acasa, faceti o omleta, traiti-va viata!

Am condus foarte mult prin oras azi, s-a circulat foarte bine. Evident, aceeasi aglomeratie, gropi si tampiti in trafic, dar m-a surprins placut modul in care a fost inlaturata zapada de pe strazi, cel putin de pe cele principale. Am fost putin si pe DN1, nu mi-a venit sa cred – perfect, fara exagerare, niciun pic de zapada.

Strazile curatate, peisajul, caldura din masina si Gold FM, mi-au dat o stare de bine, de liniste. Stiu, pare ciudat, in Bucuresti nu poate fi asa. Ba se poate. Asa a fost.

Felicitari.

Din punctul lui de vedere clientul sau este un macaragiu care a avut succes in industria lactatelor si care, odata cu succesul, si-a castigat dreptul sa-l plateasca pe el, motherfuckeru’ advertisingului. El stie si ca publicul nu este destul de educat incat sa-i inteleaga mesajul, si atunci coboara la nivelul acestuia si ii transmite un mesaj mai pe intelesul sau, desi el ar fi vrut sa fie mai subtil, nu are cu cine din pacate, asa ca e nevoit sa explice ca detergentul obisnuit nu e bun, e bun celalalt, cel neobisnuit.

Romgleza este limba lui materna, dar nu cea pe care am ajuns sa o vorbim toti, a lui e mai avansata, cu termeni specifici.

Daca ii esti client, vei vedea ca are doi buni prieteni: carioca si power point-ul, cu ajutorul carora iti va arata pe tabla sau ecran, dupa caz, graficul cifrei tale de afaceri in urma impactului pe care il va avea campania gandita de el. Graficul este ascendent intotdeauna, evident, pentru ca el e specialist si poate prevedea aceste lucruri.

Homo Publicitarus nu poarta costum, niciodata, indiferent cu cine se intalneste. E un spirit liber, insasi vestimentatia lui este un mesaj. Se concentreaza mai bine in tenisi, ceea ce este mai important decat eticheta.
Femelele acestei specii, care de altfel sunt majoritare in industrie, vor purta neaparat ceva semitransparent, da bine la intalnirile cu clientii.

Rar intalnesti un mai bun gestionar al banilor decat specimenul despre care vorbim. Daca in relatia cu el esti client, va pune un foarte mare accent pe seriozitate, a ta, adica va vrea sa faci platile la timp, eventual in avans. Daca esti furnizor, va pune accent pe intelegere – nu poate sa plateasca acum, va trebui sa mai astepti, doar stii ca e serios si nu trebuie sa-ti faci probleme, doar e vorba de o agentie mare.

Este un tip inteligent, chiar daca nu suntem de acord cu acest lucru, el totusi are incredere in el.

Nu in ultimul rand, Homo Publicitarus nu este un tip enervant, probabil se preface, asa cum se preface si ca e simpatic.